da.....e una din acele zile in care-mi amintesc cat de neglijenta am fost cu aceasta pagina a mea.....
e una din acele zile in care scartaitul minei de carbon nu ma mai satisface cu nimic....
e una dintre zilele acelea….cand aerul se incapataneaza sa se blocheze in plamani si cand tremurul ciudat din voce e suficient de pronuntat ca sa nu treaca neobservat.
e una din zilele acelea cand imi e atat de dor, incat mi se pune un nod in gat si timpul se opreste pentru cateva secunde in mintea mea.
e una dintre acele zile cand ma simt atat de singura incat nu vreau altceva decat sa ma inchid intr-o camera intunecata cu un film siropos ca sa nu trebuiasca sa vad toate acele cupluri mai mult sau mai putin fericite care imi tulbura existenta cu dragostea lor.
e una din acele zile cand sunt invidioasa….cand sunt trista si mi-e dor…. e una din zilele in care imi amintesc ca ar trebui sa existi.
e una din zilele acelea in care primesti replici de genul: " cu cat cunosc mai multi oameni....cu atat mai multa incredere am in cainele meu"....
.........................................
e bine sa mai ai din cand in cand cate un moment de " home alone" .... doar asa imi pot astampara dorul de a fi complet uitata .... si .... complet cufundata in vraja cartilor bune. Am oprit telefoanele, am stins luminile si am inchis usa pe dinauntru ...deocamdata : is just one of those days again !
"Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund." - Lorelei
sâmbătă, 19 septembrie 2009
joi, 9 aprilie 2009
Vesnic tineri!
Tineretea e peste tot!
Ma plimb prin Bucurestiul revenit la viata neasteptat de repede......au trecut doar cateva zile de cand florile corcodusilor te invaluie in mireasma lor primavaratica, de cand lalelele si panselutele isi fac din ce in ce mai vizibila prezenta....totul e un curcubeu permanent.
Ma simt plina de o energie inexplicabila, desi somnul incepe sa fie din ce in ce mai putin si orele de munca din ce in ce mai multe.
Gandul de a ma intoarce acasa chiar si pentru cateva zile imi umple gandul si sufletul de o fericire inexplicabila, de o lejeritate enorma in abordarea tuturor momentelor dificile de pe parcursul zilei.
Dupa doua saptamani de tratament intensiv sufletul reuseste sa-si deschida cu adevarat portile, iar izul primavaratic navaleste cu o forta devoratoare.
Ma plimb prin Bucurestiul revenit la viata neasteptat de repede......au trecut doar cateva zile de cand florile corcodusilor te invaluie in mireasma lor primavaratica, de cand lalelele si panselutele isi fac din ce in ce mai vizibila prezenta....totul e un curcubeu permanent.
Ma simt plina de o energie inexplicabila, desi somnul incepe sa fie din ce in ce mai putin si orele de munca din ce in ce mai multe.
Gandul de a ma intoarce acasa chiar si pentru cateva zile imi umple gandul si sufletul de o fericire inexplicabila, de o lejeritate enorma in abordarea tuturor momentelor dificile de pe parcursul zilei.
Dupa doua saptamani de tratament intensiv sufletul reuseste sa-si deschida cu adevarat portile, iar izul primavaratic navaleste cu o forta devoratoare.
vineri, 3 aprilie 2009
Pascal Obispo
Lucie,Lucie,c'est moi
Je sais il y a des soirs comme ça Où tout s'écroule autour de vous, Sans trop savoir pourquoi. Toujours regarder devant soi, Sans jamais baisser les bras. Je sais c'est pas le remède à tout, Mais faut se forcer parfois
Lucie,Lucie, dépêche-toi
On vit,on ne meurt qu'une fois Et on a le temps de rien. Que c'est déjà la fin.
C'est pas marqué dans les livres
Que le plus important à vivre
Est de vivre au jour le jour
Le temps c'est de l'amour
Même si je n'ai pas le temps D'assurer mes sentiments, J'ai en moi de plus en plus fort. Des envies d'encore Tu sais, non, je n'ai plus à coeur De réparer mes erreurs Ou de de refaire c'qu'est plus à faire "Revenir en arrière"
Lucie, jai fait le tour De tant d'histoires d'amour J'ai bien,bien assez de courage Pour tourner dautres pages. Sache qu'le temps nous est compté! Faut jamais se retourner!En s'disant que c'est dommage D'avoir passé l'age!
Luci, Lucie t'encombre pas
De souvenirs, de choses come ça
Aucun regret ne vaut le coup
Pour qu'on le garde en nous
C'est pas marqué dans les livres
Que le plus important à vivre
Est de vivre au jour le jour
Le temps c'est de l'amour
Je sais il y a des soirs comme ça Où tout s'écroule autour de vous, Sans trop savoir pourquoi. Toujours regarder devant soi, Sans jamais baisser les bras. Je sais c'est pas le remède à tout, Mais faut se forcer parfois
Lucie,Lucie, dépêche-toi
On vit,on ne meurt qu'une fois Et on a le temps de rien. Que c'est déjà la fin.
C'est pas marqué dans les livres
Que le plus important à vivre
Est de vivre au jour le jour
Le temps c'est de l'amour
Même si je n'ai pas le temps D'assurer mes sentiments, J'ai en moi de plus en plus fort. Des envies d'encore Tu sais, non, je n'ai plus à coeur De réparer mes erreurs Ou de de refaire c'qu'est plus à faire "Revenir en arrière"
Lucie, jai fait le tour De tant d'histoires d'amour J'ai bien,bien assez de courage Pour tourner dautres pages. Sache qu'le temps nous est compté! Faut jamais se retourner!En s'disant que c'est dommage D'avoir passé l'age!
Luci, Lucie t'encombre pas
De souvenirs, de choses come ça
Aucun regret ne vaut le coup
Pour qu'on le garde en nous
C'est pas marqué dans les livres
Que le plus important à vivre
Est de vivre au jour le jour
Le temps c'est de l'amour
o noua aventura !
Zilele au trecut repede de cand am lasat in urma aerul incins, agitatia unei lumi perfecte, mirosul suav al liberatii care mi-a umplut fiecare por cu placere nemarginita, linistindu-mi fiecare clipa intens traita!
Priveam cu o dorinta nemarginita de a reusi sa fiu in doua locuri total diferite deodata. Respiram ultimele zvacniri de soare in geamul compartimentului aproape gol , tren care avea sa ma aduca la o realitate nesperata in acel moment.
Timp de 7 luni am descoperit, am respirat, am trait, mi-am imaginat si am visat Bucurestiul de odinioara. Am trait zilele cu soare cand o plimbare in Cismigiu alaturi de un domn cu palariuta de primavara, costum crem deschis si bastonas reprezenta idealul unei dupamieze reusite. Orchestra canta usor in foisor, doamnele-si purtau trenele incet si suav, incercand sa linisteasca copii prea energici pentru tinutele de dupamasa , calcate si scrobite cu o atentie deosebita!
Lasam in urma un vis care pentru mult timp mi-a ocupat gandurile, simtirile, visarile si trairile. A fost o perioada de inflorire spirituala, de vindecare a tuturor ranilor pe care le avem deschise si care dureau mult prea mult pentru a fi vindecate usor!
Ultimele clipe petrecute in acest miraj imi erau pline de mii de ganduri si imagini , rememorate cu o dorinta pura de a ma intoarce!
O zvacnire brusca si un suierat puternic imi inlatura deodata orice traire! Trenul incepe sa se miste usor, mainile incep sa se ridice pentru a saluta o plecare, o reintalnire cu trecutul, o cortina care pentru mine va cadea brusc ......
cade cortina!.....ma intorc la realitate!
Priveam cu o dorinta nemarginita de a reusi sa fiu in doua locuri total diferite deodata. Respiram ultimele zvacniri de soare in geamul compartimentului aproape gol , tren care avea sa ma aduca la o realitate nesperata in acel moment.
Timp de 7 luni am descoperit, am respirat, am trait, mi-am imaginat si am visat Bucurestiul de odinioara. Am trait zilele cu soare cand o plimbare in Cismigiu alaturi de un domn cu palariuta de primavara, costum crem deschis si bastonas reprezenta idealul unei dupamieze reusite. Orchestra canta usor in foisor, doamnele-si purtau trenele incet si suav, incercand sa linisteasca copii prea energici pentru tinutele de dupamasa , calcate si scrobite cu o atentie deosebita!
Lasam in urma un vis care pentru mult timp mi-a ocupat gandurile, simtirile, visarile si trairile. A fost o perioada de inflorire spirituala, de vindecare a tuturor ranilor pe care le avem deschise si care dureau mult prea mult pentru a fi vindecate usor!
Ultimele clipe petrecute in acest miraj imi erau pline de mii de ganduri si imagini , rememorate cu o dorinta pura de a ma intoarce!
O zvacnire brusca si un suierat puternic imi inlatura deodata orice traire! Trenul incepe sa se miste usor, mainile incep sa se ridice pentru a saluta o plecare, o reintalnire cu trecutul, o cortina care pentru mine va cadea brusc ......
cade cortina!.....ma intorc la realitate!
roller coaster
hello yello!:)
stiu ca posibil sa fiu singurul cititor al blogului astuia......dar nu imi pare nici macar o clipa rau ca il am in fata!
Mi-am dorit de mult sa scriu! Sa scriu toate gandurile care-mi trec prin cap in miile de secunde ale vietii...dar niciodata nu reusesc sa-mi gasesc consecventa! Incep o foaie aici, una dincolo, o mina rupta pe o agenda, un desen aruncat aiurea pe o foaie galbena....intr-un cuvant....nimic adunat si ingrijit asa cum ar trebui.......si din asta puteti sa va dati seama putintel ca nici dulapul nu-mi este tocmai exemplar:)).
A fost candva un moment decsiv in dorinta mea de a scrie......in dorinta de a scrie pe bune, cuvant cu cuvant, gand cu gand, personaj cu personaj, realitate cu fantezie. Imi revad agenda de anul trecut...care de altfel e valabila si pentru anul asta....a fost aproape cu un an in urma....o persoana, un ideal, o imagine intr-o oglinda veche , o forta irezistibila simtita pe un divan intr-un cinematograf vechi si prafuit, in mijlocul Bucurestiului.....asa a inceput totul.
Nu am dorinta, nu am putere nu am vointa sa ma opresc....
stiu ca posibil sa fiu singurul cititor al blogului astuia......dar nu imi pare nici macar o clipa rau ca il am in fata!
Mi-am dorit de mult sa scriu! Sa scriu toate gandurile care-mi trec prin cap in miile de secunde ale vietii...dar niciodata nu reusesc sa-mi gasesc consecventa! Incep o foaie aici, una dincolo, o mina rupta pe o agenda, un desen aruncat aiurea pe o foaie galbena....intr-un cuvant....nimic adunat si ingrijit asa cum ar trebui.......si din asta puteti sa va dati seama putintel ca nici dulapul nu-mi este tocmai exemplar:)).
A fost candva un moment decsiv in dorinta mea de a scrie......in dorinta de a scrie pe bune, cuvant cu cuvant, gand cu gand, personaj cu personaj, realitate cu fantezie. Imi revad agenda de anul trecut...care de altfel e valabila si pentru anul asta....a fost aproape cu un an in urma....o persoana, un ideal, o imagine intr-o oglinda veche , o forta irezistibila simtita pe un divan intr-un cinematograf vechi si prafuit, in mijlocul Bucurestiului.....asa a inceput totul.
Nu am dorinta, nu am putere nu am vointa sa ma opresc....
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
