Zilele au trecut repede de cand am lasat in urma aerul incins, agitatia unei lumi perfecte, mirosul suav al liberatii care mi-a umplut fiecare por cu placere nemarginita, linistindu-mi fiecare clipa intens traita!
Priveam cu o dorinta nemarginita de a reusi sa fiu in doua locuri total diferite deodata. Respiram ultimele zvacniri de soare in geamul compartimentului aproape gol , tren care avea sa ma aduca la o realitate nesperata in acel moment.
Timp de 7 luni am descoperit, am respirat, am trait, mi-am imaginat si am visat Bucurestiul de odinioara. Am trait zilele cu soare cand o plimbare in Cismigiu alaturi de un domn cu palariuta de primavara, costum crem deschis si bastonas reprezenta idealul unei dupamieze reusite. Orchestra canta usor in foisor, doamnele-si purtau trenele incet si suav, incercand sa linisteasca copii prea energici pentru tinutele de dupamasa , calcate si scrobite cu o atentie deosebita!
Lasam in urma un vis care pentru mult timp mi-a ocupat gandurile, simtirile, visarile si trairile. A fost o perioada de inflorire spirituala, de vindecare a tuturor ranilor pe care le avem deschise si care dureau mult prea mult pentru a fi vindecate usor!
Ultimele clipe petrecute in acest miraj imi erau pline de mii de ganduri si imagini , rememorate cu o dorinta pura de a ma intoarce!
O zvacnire brusca si un suierat puternic imi inlatura deodata orice traire! Trenul incepe sa se miste usor, mainile incep sa se ridice pentru a saluta o plecare, o reintalnire cu trecutul, o cortina care pentru mine va cadea brusc ......
cade cortina!.....ma intorc la realitate!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu